Sau tulburarea de spectru autist, asa este numita acum. Odata cu aparitia DSM 5 (2013) in US si a ICD 11 (2018) in Europa – cele doua manuale de diagnostic pentru tulburarile mintale – vechile diagnostice (autism atipic, note autiste, elemente autiste, intarziere pervaziva de dezvoltare, sindrom asperger, autism inalt functional, autism infantil) au fost puse toate sub o singura umbrela, TSA (tulburarea de spectru autist).
Bine, bine, dar ce este autismul?
O eticheta. In fapt, biologic vorbind, mai ales in ultimii 10 ani, s-au facut zeci, daca nu sute de studii in incercarea de a intelege cauza sau cauzele autismului. In ultimii vreo 3-4 ani inclusiv AI (inteligenta artificiala) a fost folosita pe scara larga pentru a determina cauza biologica a autismului sau altfel spus niste biomarkeri pentru a preveni orice cauza s-ar fi descoperit.
Dar ce anume s-a stabilit pana la urma?
Ca in populatia diagnosticata cu TSA (tulburarea de spectru autist), exista mai mult de 500 de anomalii la nivel cromozomial/genetic. Respectiv populatia care are acest diagnostic au una sau mai multe din aceste anomalii. Mai exact, altfel spus, sunt circa 500 de cauze genetice diferite. Adica mai bine de 500 de dizabilitati diferite. Care au insa simptome similare. Tocmai de aia autismul e o dizabilitate – „eticheta”. Nu o boala.
Nu exista medicamente, alopate sau homeopate, care sa ajute. Nu exista tratament biologic. Pentru ca din nou, vorbim de o eticheta sau umbrela daca vreti, care acopera in fapt vreo 500 de dizabilitati. Diferite. Parintii din pacate nu sunt informati si se lasa „prostiti” de tot felul de astfel de tratamente sau medicamente (Nici nu mai vorbesc despre „leacurile babesti” sau uleiurile minune). Mai ales daca cel care le recomanda e medic sau are o alura de specialist. In fapt nici una nu face rau copilului. Doar ca nu „vindeca” autismul.
Daca sunt peste 500 de dizabilitati diferite, ce au in comun de medicii le-au pus sub aceeasi umbrela, respectiv TSA (tulburarea de spectru autist)?
Ceea ce au in comun sunt doua lucruri: simptomele care la majoritatea sunt asemenatoare si se constituie de cele mai multe ori in semnale de alarma pentru parinti sau cei care interactioneaza cu copilul si cauza care sta in spatele simptomelor.
Criteriile de diagnostic pe baza carora se pune eticheta suna cam asa:
– Lipsuri in reciprocitatea socio-emotionala (care variaza de la esecul in sustinerea unei conversatii, nivel extrem de redus de interese, emotii sau afectare, abordarea sociala anormala pana la esecul permanent de a initia sau raspunde la interactiuni sociale)
– Lipsa comportamentelor de comunicare nonverbala utilizate in interactiunile sociale care variaza de la comunicare verbala, nonverbala sau mixta, la anomalii ale contactului vizual, atentiei impartasite, carente de intelegere si folosire a gesturilor, pana la o totala absenta a expresiei faciale si a comunicarii nonverbale.
– carente in dezvoltarea, mentinerea si intelegerea relatiilor cu contextelor sociale care variaza de la dificultati de ajustare a comportamentului in diverse contexte sociale pana la dificultati de a impartasi jocul imaginativ sau de a isi face prieteni
– Modele restrictive, repetitive de comportament, de interese sau activitati care se manifeste prin cel putin doua din urmatoarele: activitati motorii – toate cu caracter stereotip si repetitiv / insistenta pentru anumite rutine si si uniformitate, inflexibilitate sau ritualizarea modelelor de comportament verbal si nonverbal / interese extrem de restrictive si fixisme care au o intensitate anormala / hiper sau hipoactivitate la stimuli senzoriali sau interese neobisnuite fata de elementele senzoriale din mediu
Cam astea sunt cele pe care majoritatea covarsitoare a persoanelor cu autism le au in comun. Evident, cu afectare mai severa sau mai putin severa.
Dar ce-l face pe copilul cu autism sa fie asa?
Toate cele de mai sus, ca si clase de simptome, au radacina in nedezvoltarea in mod natural a unor abilitati. Mai simplu de inteles, dezvoltarea noastra, ca oameni care cresc si se maturizeaza, se bazeaza pe capacitatea noastra de a invata. Stadiile de dezvoltare ale copilului inseamna de fapt acumulare de cunostinte si abilitati care ne ajuta sa trecem de la o etapa de dezvoltare la alta. Iar acumularea asta de abilitati si cunostinte inseamna a invata. Copilul cu autism, de cand deschide ochii in lume, are aceasta capacitate de a invata, alterata. De fapt aceasta capacitate de a invata ii face pe unii sau altii sa fie mai sever afectati sau mai putin afectati. Socializarea spre exemplu, are in esenta ei, zeci de abilitati care trebuie dezvoltate ca un copil sa se poata orienta si comunica social. Nu apare de la sine, doar ducand copilul la gradinita sau in parc.
Bataliile castigate in lupta cu dizabilitatile generate de autism la un copil, se bazeaza toate, pe capacitatea echipei din jurul copilului cu autism de a ii accelera invatarea.
