Cand esti parinte de copil cu autism și te intrebi: De ce?
Autismul și întrebarea “de ce?”. De ce ni s-a intamplat noua. Sau, intr-un fel egoist, de ce mi s-a intamplat mie. Retoric. Si eu mi-am pus-o. Stiam ca e o intrebare retorica. Dar tot mi-am pus-o. De altfel mă intrebam ciclic. Si atunci cand am primit diagnosticul de autism infantil pentru copilul meu m-am intrebat. Nici nu as fi avut cum sa nu o fac. Pe val, cu o familie frumoasa, fara aer in piept, lovit de-un amarat de diagnostic. Autism infantil. In forma grava. Au trecut anii. Ne-am recuperat copilul. Dar nu puteam sa stam cu bratele incrucisate stiind ca noi am facut-o dar sistemul e surd. Atunci m-am intrebat de ce. Din nou. Ciclicitate. Poate pentru ca era nevoie ca cineva sa se ia la tranta cu sistemul si soarta ne-a ales pe noi. Random. Am darmat sistemul si l-am reconstruit. Mai bine. Oricat de impotriva tuturor zeilor, tot am facut-o. Apoi l-am lasat in pace. Sa se gestioneze singur. Obosisem. Intrebandu-ma din nou, a cata mia oara, de ce eu?
Raspunsul
Apoi, acum vreo sapte ani, m-am intors in sistem. Pentru ca ceea ce am lasat incepuse sa se departeze de ceea ce visasem sa devina. Din pacate, in cei vreo 7-8 ani cat am lipsit, in loc sa evolueze, sistemul s-a plafonat. Si m-am intrebat din nou, de ce eu. Din nou aproape retoric. Dupa 20 de ani stii ca e retoric. Pur si simplu stii. În astia ultimi 7 ani, pentru prima oara, am gasit raspunsul la vechea mea întrebare. Mi-a sarit in ochi. In forme multiple. Asa ca a incetat sa mai fie o intrebare retorica. Iar raspunsul sau ma rog, raspunsurile, au luat forma unor pusti și pustoaice, între 5 și 20 de ani care s-au recuperat si integrat în scolile de masa si au pornit pe drumul lor care va fi oricum doar usor nu. Pentru ca viata nu e deloc usoară. Indiferent ca ai autism sau esti neurotipic. Dar e frumoasa. Iar din clipa în care ai sansa sa intelegi si sa descoperi frumusetile vietii … realizezi ca vrei ca si copilul tau sa le descopere si sa se bucure de ele. Autismul e o conditie si o eticheta. Pusa pe niste simptome. Care iti genereaza cateva dizabilitati în a invata. Toate se pot insa depasi. Iar cei cateva zeci de copii diagnosticati cu autism, recuperati, pe care i-am cunoscut in ultimii 7 ani – unii pentru care nu am făcut nimic direct – mi-au răspuns la intrebarea de ce. Pentru ca indiferent de ce si cum, si ei merita sa se bucure de viata, sa dea de greu, sa se bucure din nou de viata, sa si-o ia, apoi din nou sa se bucure si tot asa. Asta e viata. O calatorie. Plina de furtuni și obstacole, urmate intodeauna de momente de acalmie si fericire. Uneori scurte. Dar care fac diferenta. Pentru oricare dintre noi. Iar copiii cu autism de azi, tinerii si adultii de maine, merita șansă de a întelege cat de fascinanta si minunata e calatoria asta.
Energia si resurse folosite eficient
Esti parinte de copil cu autism? Nu te mai intreba de ce ti s-a intamplat tie. Stiu ca te-ai mai întrebat. Nu ai sa gasesti un raspuns decent. Pentru ca nu exista. Ai putea în schimb sa privesti viata dintr-o alta perspectiva si sa iti canalizezi energia spre a il mai invata pe copilul tau o abilitate în plus si a invata un strop mai mult tu, spre a ii fi lui mai bine un strop maine. Asta sigur se poate. Au demonstrat sute de familii asta în ultimii douazeci de ani. De altfel inclusiv pe autism.ro sunt cateva interviuri in care cateva familii au acceptat sa povestea succesul lor si cum au ajuns acolo.
Autism Educational Project isi propune sa disemineze informatie, cursuri ABA si resurse de recuperare autism, in ceea ce priveste copii cu autism. Autism Educational Project este cea mai importanta sursa de informatie si traininguri pentru parintii copiilor diagnosticati cu autism.
