Autism – simptome sau semne de autism la copilul de 3 ani sau mai mic
Diagnosticul de autism la un copil de varsta mica
Copilul mic cu autism se poate diagnostica, in covarsitoarea majoritatea a cazurilor, de catre un medic psihiatru cu experienta, in mai putin de 2-3 minute din momentul in care intra in cabinet. Autismul e o eticheta. Pe care medicii o pun pe o serie de manifestari ale individului, indiferent daca e copil sau adult. La copilul mic e mai simplu pentru ca pe de o parte copilul nu stie inca sa mascheze si pe de alta parte pentru ca numarul abilitatilor dupa care trebuie sa se uite medicul e relativ restrans.
In dezvoltarea copilului exista cateva stadii in care, intre varsta de X luni si varsta de Y luni, copilul deprinde cateva abilitati si cateva cunostinte. Fiecare copil se dezvolta diferit in timp dar in principiu, pe o anumita plaja de varsta, cam toti copiii neurotipici dezvolta aceleasi abilitati.
Semne de alarma in autism la copilul de pana in 3 ani
Iar daca ne raportam la semnele de alarma la copilul cu autism de 3 ani, aici e foarte foarte simplu de fapt.
– nu raspunde cand e strigat pe nume
– nu foloseste niciun semn cu mana sau doar 1-2 pentru a isi exprima nevoile sau dorintele (aratat cu degetul, vino, stop, pa-pa, pleaca, nu vreau etc)
– nu se uita la un obiect/eveniment aratat cu degetul de parinte la departare mai mare de 2-3 metri
– nu are contact vizual
– nu are JA (joint attention – atentie impartasita)
– are interese/placeri foarte restranse in mai multe arii, ca spre exemplu: alimentatie, joc/jucarii, obiecte
– nu raspunde la zambetul adultilor sau al parintilor, cu zambet
– are un mod de manifestare a afectului disproportionat (prea mult sau prea putin) – spre exemplu, nu sesizeaza cand unul sau amandoi parintii au iesit din cabinet
– ii place sa alinieze obiecte/jucarii sau sa repete la infinit o anumita actiune, fara functionalitate (deschis si inchis usi, deschis si inchis sertare, urcat si coborat scari etc)
– mimica faciala e imobila (poker face) sau din contra, se stramba des si fara motiv aparent
– nu intelege si nu executa instructii simple, cu sau fara obiect (pune X pe Y sau adu-mi Z sau da-mi Q, vino la mine, du-te la tati )
– cand isi doreste ceva vine si ia parintele(adultul) de mana si il trage spre locul unde e obiectul dorit
– cand e intr-un loc nou (cabinetul medicului spre exemplu) nu cere voie din priviri parintelui sa ia un obiect sau o jucarie
– nu are niciun fel de reactie si nu sesizeaza daca un membru al familiei s-a accidentat sau e trist (plange) ori are o reactie nepotrivita (rade)
– are o aderenta neobisnuita pentru rutine (aranjat masa doar intr-un anume fel, mers dintr-un loc in altul doar pe un anumit drum samd)
Cine pune diagnosticul de autism?
Oricare din cele de mai sus se constituie in semnale de alarma dar prezenta uneia sau a doua din ele nu inseamna in mod automat risc de dezvoltare a autismului. Prezenta a mai mult de doua sau manifestari extrem de puternice constituie in schimb motiv serios de ingrijorare.
Ceea ce ar mai fi de spus e faptul ca nimeni in afara unui medic de specialitate nu poate pune un diagnostic. Psihologii, educatorii, psihopedagogii s.a.m.d. isi pot da cu parerea, pot avea opinii … dar nu pot pune diagnostice. De niciun fel. Ceea ce pot face alte categorii de specialisti sau alte categorii de medici e sa traga un semnal de alarma si sa indrume familia spre un medic psihiatru.
Nici screeningurile (de genul M-Chart sau CARS ), nici evaluarile de diagnostic (ABAS, ADI-R sau ADOS) si cu atat mai putin evaluarile de abilitati (NEPSY, ABLLS-R, VB-Map sau Carolina) nu se constituie in ceva „in loc” de diagnostic. Evaluarile de mai sus il pot ajuta pe un medic de specialitate sa isi faca o parere mai exacta in ceea ce priveste gravitatea diagnosticului. Dar doar medicul (de specialitate) poate pune diagnosticul de autism.
