Inceputurile
Stereotipiile la copilul cu autism: Unul din lucrurile pe care ceilalti il observa la cei mai multi dintre copii din zona TSA sunt ceea ce parintii le numesc la inceputul “ticuri”. Apoi, dupa ce se documenteaza sau ajung la vreun specialist, le numesc stereotipii. Doar ca de cele mai multe ori, specialistii nu se mai obosesc sa le explice parintilor diferenta intre stereotipii si autostimulari pentru ca uneori considera ca oricum nu-i ajuta pe parinti cu nimic. Iar alteori, nici ei nu stiu diferenta. Realitatea e ca diferenta intre ele e cruciala.
Interventiile la copil in cazul celor doua tipuri de comportamente disruptive e complet diferita. Stereotipiile. Sunt comportamente in care copilul se angajeaza de cate ori are ocazia. Ii creeaza o stare de comfort si de control al contextului. Aliniat jucariile, toate usile de la dulapuri/sertare sau mobila de bucatarie inchise/deschise, tacamurile sau alte lucruri aranjate intr-o anumita ordine, doar 3-4 feluri de mancare pe care le accepta, mersul doar pe un anumit traseu, acceptatul doar a anumitor persoane, acceptatul doar a unor anumite camere….Lista poate continua la nesfarsit. Cati copii, atatea feluri de stereotipii.
Interesele restranse mana in mana cu stereotipiile
Evident ca unele se repeta la mai multi copii caci intr-un final acelea sunt mai la indemana lor decat altele. Ca sa poti sa intervii si sa le corectezi, trebuie in primul rand sa ai in vedere faptul ca nu va fi usor. In sensul in care te poti astepta linistit la crize de plans si de furie. Si evident, de cat de corecta si ferma e interventia precum si de cat de incapatanat e copilul. Reformulez. Valul de rezistenta e direct proportional in termeni de incapatanare cu modul cum este invatat copilul sa reactioneze persoana respectiva la el. Adica in cele mai multe cazuri parintii. Prin urmare nu e tocmai incapatanare.
Trebuie sa intelegeti ca pentru copil e firesc sa dezvolte stereotipii. Sub o forma sau alta, toti le avem. Dar noi,neurotipicii, avem si o multime de stimuli si informatii care ajung la noi si care ne obliga sa ne conformam si sa renuntam la unele dintre ele. Sau macar sa le modificam. Insa si pentru noi, ca si pentru ei, reprezinta o bula de confort.
Cand sunteti in propria casa si trebuie sa va descurcati in intuneric complet, nu o sa va placa pentru ca sunteti pusi in situatia in care nu mai puteti controla complet contextul. Imaginati-va insa cam care va sunt sentimentele cand sunteti intr-un loc complet necunoscut si trebuie sa va descurcati complet pe intuneric. Teama, panica, daca nu groaza. E, acum imaginati-va ca pentru copilul cu autism, schimbarea de context inseamna aproximativ acelasi lucru. Cand nu are masinutele/jucariile aliniate, pentru el e ca si cum e in intuneric in propria casa. Deranjant. Cand il luati spre casa pe alt traseu sau cand ii schimbati periuta de dinti sau cand il duceti intr-un loc nou, e intr-o casa straina, in intuneric.
Din perspectiva lui nu mai poate controla contextul si nu se mai simte in siguranta. Nu mai incercati sa-l faceti sa inteleaga. Explicatiile nu-l ajuta foarte tare. Stiu ca pare absurd dar ceea ce puteti face e sa-l linistiti prin tonalitatea vocii sau prin gesturi. Logica e …degeaba. Stereotipiile au avantajul ca le poti forta sa dispara. Exista mai multe feluri de a o face, de la interventii treptate pana la desensibilizare pe diferite paliere. Sau, te poti asocia pe tine, parinte, cu steoreotipia (da, da, ai auzit bine – fa și tu ca el) și apoi, când capătă suficientă încredere în tine, începe sa ii largesti aria de interes, folosind stereotipia lui ca pe placa turnanta spre alte orizonturi. Pentru ca …pentru a se simți mai putin anxios când e întuneric, omul are nevoie sa știe locul respectiv pe lumina.
Autism Educational Project isi propune sa disemineze informatie, cursuri ABA si resurse de recuperare autism, in ceea ce priveste copii cu autism. Autism Educational Project este cea mai importanta sursa de informatie si traininguri pentru parintii copiilor diagnosticati cu autism.
